
Aveam vreo șapte ani și îmi făceam temele la biroul de lângă geam, lângă perdeaua albă, mătăsoasă, cu patternuri abstracte în care mă pierdeam de fiecare dată. Scriam, mai făceam câte o pauză, mai scuturam stiloul ca să-i vină cerneala în peniță. L-am scuturat bine, mi-am relaxat mâna, și chiar înainte să continui am văzut ce am făcut: o cantitate considerabilă de cerneală împrăștiată pe suprafața perdelei.
M-am uitat hipnotizată la punctulețele albastre. Aproape că dansau de fericire pe noul lor material, unul interzis pentru ele. Prima dată m-am panicat. Apoi am luat o cariocă de o culoare mai caldă și am început să unesc punctele în forme mai mult sau mai puțin asemănătoare celor deja existente pe perdea.
Aceasta a fost prima mea întâlnire conștientă cu haosul.
Haosul ne provoacă, aproape visceral, să acționăm, aprinde imaginația și deschide spațiu pentru creatie. Dar ne sperie pentru că vine fără instrucțiuni și fără garanții. Iar primul impuls, de regulă, este să îl controlăm si să-l facem să aibă sens.
Fie că vorbim de artă, de muncă, de relații sau de propria viață, haosul apare exact atunci când ceva nou are nevoie să prindă formă. Și tocmai în acel moment, graba de a-i impune sens e ceea ce îl face să pară mai mare și mai amenințător decât e.
Când, de fapt, sensul se naște după ce stăm cu acest haos, cu emoțiile si senzațiile din corp.
Somatic Art Practice este o modalitate de reconectare cu corpul, de la nivel celular până la nivelul sistemelor, și de exprimare a acestei conexiuni prin materiale, mișcare și creație. În acest proces am experimentat cel mai des frustrarea, rezistența și nerăbdarea.
Insa lucrand cu ele a aparut si o claritate pe care efortul de a controla haosul o ținea la distanță.
Haosul devine un aliat când îi facem loc: explorăm cu ce avem, schimbăm mediul sau ne mișcăm dacă tendința e să rămânem pe loc, insa ne si oprim dacă e prea mult. Ne împrietenim cu el când rămânem curioși chiar dacă nu înțelegem. Ajuta sa fim și prezenți în disconfort.
E ca un dans fin între a seta o intenție clară și a lăsa lucrurile să curgă fără să le forțăm forma.
Oamenii alaturi de care lucrez descriu adesea un tip de haos interior care vine din din distanța dintre ceea ce știu despre ei și felul în care corpul reacționează în situații concrete.
Prin EMDR, lucrăm cu experiențele vechi care inca mai apasa niste butoane in prezent. Prin Somatic Art, creăm un spațiu în care se poate explora prin materiale și mișcare, fără presiunea de a produce ceva “corect”.
Rezultatul e o relație diferită cu haosul, una în care se trasnforma in spațiu de creație. Iar haosul devine un prieten atunci când ne dăm voie să conținem dualitatea acestei lumi.
Întrebări frecvente
Ce este Somatic Art Practice și cum ajută?
Somatic Art Practice este o modalitate de reconectare cu corpul prin materiale, mișcare și creație. În loc să controlezi ce apare, observi ce simți.
Cum lucrăm împreună 1:1?
Online, în sesiuni de 60 sau 90 de minute, adaptat ritmului fiecărei persoane. Lucram prin EMDR și/sau Somatic Art Practice, în funcție de ce are nevoie procesul tău la momentul respectiv.
Mă poate ajuta dacă mă simt blocat, dar nu știu exact de ce?
Da.
Este nevoie de experiență artistică pentru Somatic Art?
Deloc. Procesul e mai important decât produsul.
Înlocuiește acest proces îngrijirea medicală sau psihiatria?
Nu. EMDR și Somatic Art sunt practici complementare, nu tratament medical. Dacă traversezi o criză acută sau urmezi un tratament, te încurajez să lucrezi în paralel cu medicul sau psihiatrul tău.


